Înțelesuri
- 1
Cuvântarea procurorului în fața instanței, în care arată de ce îl acuză pe inculpat; actul prin care procurorul trimite pe cineva în judecată.
„Procurorul a citit un rechizitoriu de trei ore.”
- 2
(Figurat) Acuzație gravă, aspră, adusă cuiva.
„Articolul lui e un adevărat rechizitoriu la adresa guvernului.”
Antonime
Cum se folosește
Se pronunță cu „iu” într-o silabă. Articulat: rechizitoriul. Plural: rechizitorii.
Etimologie
Din franceză (réquisitoire).