DEX Dicționar

rechizitoriu

substantiv neutru2 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    Cuvântarea procurorului în fața instanței, în care arată de ce îl acuză pe inculpat; actul prin care procurorul trimite pe cineva în judecată.

    „Procurorul a citit un rechizitoriu de trei ore.”

  2. 2

    (Figurat) Acuzație gravă, aspră, adusă cuiva.

    „Articolul lui e un adevărat rechizitoriu la adresa guvernului.”

Antonime

Cum se folosește

Se pronunță cu „iu” într-o silabă. Articulat: rechizitoriul. Plural: rechizitorii.

Etimologie

Din franceză (réquisitoire).

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera R