Înțeles
Însușirea unor elemente chimice, precum uraniul sau radiul, de a emite radiații prin dezintegrarea spontană a atomilor.
„Nivelul de radioactivitate a fost măsurat cu un contor.”
Cum se folosește
Fără plural uzual.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- radioactivității
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (radioactivité).