Înțeles
Perioadă din viața omului, între copilărie și adolescență, în care corpul se dezvoltă rapid și apar schimbările care pregătesc maturitatea.
„La pubertate, băieții și fetele cresc brusc în înălțime.”
Sinonime
- adolescență timpurie
Cum se folosește
Genitiv-dativ articulat: pubertății.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- pubertății
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (puberté) și din latină (pubertas).