Înțeles
Purtare specifică omului prefăcut; fățărnicie, ipocrizie.
„Zâmbetul lui era doar prefăcătorie.”
Antonime
- sinceritate
- naturalețe
Cum se folosește
Plural: prefăcătorii.
Forme flexionare
- articulat
- prefăcătoria
- genitiv-dativ articulat
- prefăcătoriei
- plural
- prefăcătorii
- plural articulat
- prefăcătoriile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la prefăcător, cu sufixul -ie.