Înțelesuri
- 1
Cuvântare rostită de un preot în biserică, în care explică un text biblic și dă îndrumări morale.
„Preotul a ținut o predică despre iertare.”
- 2
(Prin extensie) Expunere moralizatoare.
„Nu-mi mai ține predici!”
Sinonime
- omilie
- cazanie
- propovăduire
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- predicii
- plural
- predici
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la verbul «a predica»; MDN o dă ca împrumut din italianul predica.