Înțelesuri
- 1
Cerere scrisă prin care cineva își arată nemulțumirea în fața unei autorități; reclamație.
„A depus o plângere la poliție.”
- 2
Faptul de a se tângui; jeluire.
„Din casă se auzeau plângeri înăbușite.”
Sinonime
- reclamație
- sesizare
- jalbă
Antonime
Expresii și locuțiuni
- Plângere penalăsesizarea prin care cineva cere tragerea la răspundere a unui făptaș.
- Valea plângeriilumea aceasta, privită ca loc al suferinței.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- plângerii
- plural
- plângeri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la verbul „a (se) plânge”, moștenit din latină (plangere).