Înțelesuri
- 1
A-i fi cuiva pe plac, a-i produce mulțumire.
„Îmi place cum miroase pâinea caldă.”
- 2
A simți sau a trezi simpatie ori dragoste.
„Se vede de la o poștă că îi place de ea.”
- 3
A vrea, a avea chef de ceva.
„Îmi place să merg pe jos până la școală.”
Antonime
- a displăcea
- a dezgusta
Expresii și locuțiuni
- Îmi place să cred că…sper că…
- Fie-ți pe placfie cum vrei tu.
- Știi că-mi placi?se spune, cu mirare sau cu reproș, cuiva care cere prea mult.
Atenție la scriere
- Mi-ar plăcea sau mi-ar place? — După „ar”, verbul stă la infinitiv: „mi-ar plăcea”, nu „mi-ar place”.
- Îmi plac florile, mă dor picioarele — La „a plăcea”, „a durea” și „a lipsi”, verbul se acordă cu lucrul care place, doare sau lipsește: „îmi plac florile”, „mă dor picioarele”, „îmi lipsesc prietenii”. Nu „îmi place florile”.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- plac
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- placi
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- place
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să plac
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să placă
- gerunziu
- plăcând
- participiu
- plăcut
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latinescul placere, de la care vin și plăcere, plăcut sau a displăcea.