Înțeles
Cui lung și gros de oțel, îndoit în unghi drept la un capăt, folosit la îmbinarea pieselor de lemn sau la fixarea unor obiecte grele; (prin generalizare) cui mare.
„Grinzile au fost prinse cu piroane.”
Sinonime
Cum se folosește
Plural: piroane.
Expresii și locuțiuni
- a face (la) piroane (și cuie)(familiar) a clănțăni din dinți de frig; a dârdâi.
- a tăia (la) piroane(familiar) a spune minciuni.
Forme flexionare
- plural
- piroane
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din slavă (pironŭ).