DEX Dicționar

piron

substantiv neutruun sens

Înțeles

  1. Cui lung și gros de oțel, îndoit în unghi drept la un capăt, folosit la îmbinarea pieselor de lemn sau la fixarea unor obiecte grele; (prin generalizare) cui mare.

    „Grinzile au fost prinse cu piroane.”

Sinonime

Cum se folosește

Plural: piroane.

Expresii și locuțiuni

  • a face (la) piroane (și cuie)(familiar) a clănțăni din dinți de frig; a dârdâi.
  • a tăia (la) piroane(familiar) a spune minciuni.

Forme flexionare

plural
piroane

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

Din slavă (pironŭ).

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera P