Înțelesuri
- 1
Titlu de noblețe în ierarhia feudală apuseană, mai mare decât cavaler și mai mic decât viconte; cel care poartă acest titlu.
„Castelul a fost ridicat de un baron din secolul al XIV-lea.”
- 2
(figurat, în vorbirea de azi) Om cu multă putere și influență într-un domeniu sau într-un ținut.
„Presa îi zicea baronul cherestelei.”
Sinonime
Expresii și locuțiuni
- Baron localom politic care ține sub control un județ sau un oraș, cu tot ce se întâmplă acolo.
Etimologie
Din franțuzescul baron.