Înțelesuri
- 1
Faptul de a face ca ceva să nu mai aibă efect sau să nu mai fie periculos.
„Pirotehniștii s-au ocupat de neutralizarea bombei găsite pe șantier.”
- 2
(Chimie) Reacția prin care un acid și o bază se anulează una pe alta, dând naștere unei sări și apei.
„La ora de chimie am făcut neutralizarea acidului cu soda caustică.”
- 3
(Lingvistică) Dispariția, într-o anumită poziție, a deosebirii dintre două sunete.
„Profesorul a dat un exemplu de neutralizare a opoziției dintre consoane.”
Sinonime
Cum se folosește
Se desparte ne-u-tra-. Plural: neutralizări.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- neutralizării
- plural
- neutralizări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).