Înțelesuri
- 1
Faptul de a aparține unei națiuni; cetățenie.
„La înscriere ți se cere numele și naționalitatea.”
- 2
Ansamblul trăsăturilor specifice unei națiuni; caracter național.
„Poezia lui păstrează o puternică naționalitate.”
- 3
Apartenența unei nave, a unui avion sau a unei persoane juridice la un anumit stat.
„Naționalitatea vasului e trecută pe pavilion.”
Cum se folosește
Se pronunță «na-ți-o-na-li-ta-te»; plural: naționalități.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- naționalității
- plural
- naționalități
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (nationalité) și din germană (Nationalität).