Înțelesuri
- 1
Persoană care primește averea sau bunurile rămase de la un mort, prin lege sau prin testament.
„Singurul moștenitor al casei este nepotul.”
- 2
Persoană care preia locul cuiva, mai ales în funcție sau la conducere; succesor, urmaș.
„Regele nu avea moștenitor la tron.”
- 3
(Figurat) Cel care continuă o tradiție sau o operă.
„Se consideră moștenitorul unei familii de meșteri olari.”
- 4
(Familiar) Copil, mai ales fiu, privit ca urmaș al părinților.
„Li s-a născut un moștenitor, după două fete.”
Sinonime
- succesor
- urmaș
- erede
Expresii și locuțiuni
- Prinț moștenitorfiul care urmează la tron după moartea regelui.
- Moștenitor legalcel care primește averea potrivit legii, când nu există testament.
Etimologie
De la «a moșteni», cu sufixul -tor.