Înțelesuri
- 1
Amestec de var, nisip și apă, folosit la legarea cărămizilor sau a pietrelor.
„Zidarul a întins mortar între cărămizi.”
- 2
Piesă de artilerie cu țeavă scurtă, care aruncă proiectile pe traiectorie curbă.
„Mortierul a deschis focul în zori.”
Sinonime
- tencuială
Cum se folosește
Plural: mortare (pentru sensul al doilea: mortiere).
Forme flexionare
- plural
- mortare
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latină (mortarium).