Înțeles
Sunet confuz și grav scos de cineva care mormăie, de exemplu de nemulțumire.
„Din fundul clasei se auzea o mormăială nemulțumită.”
Sinonime
- bombăneală
- mormăit
Cum se folosește
Se desparte mor-mă-ia-lă; genitiv-dativ articulat: mormăielii; plural: mormăieli.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- mormăielii
- plural
- mormăieli
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din a mormăi, cu sufixul -eală.