Înțeles
Substanță extrasă din opiu, folosită ca să potolească durerea, ca narcotic sau ca drog.
„Bolnavul a primit morfină pentru dureri.”
Sinonime
- morfiu
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- morfinei
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza morphine.