Înțelesuri
- 1
Faptul de a pune un semn, o etichetă sau un număr pe ceva, ca să poată fi recunoscut ușor.
„Marcarea traseului cu benzi roșii i-a ajutat pe turiști să nu se rătăcească.”
- 2
(Sport) Supravegherea de aproape a unui adversar, ca să nu poată primi mingea sau înscrie.
„Antrenorul le-a cerut fundașilor o marcare strânsă pe atacantul advers.”
Sinonime
Cum se folosește
Plural: marcări. Genitiv-dativ: marcării.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- marcării
- plural
- marcări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la verbul „a marca”.