Înțelesuri
- 1
Strălucirea unei suprafețe lustruite; luciu.
„Mobila veche și-a recăpătat lustrul după ce a fost ceruită.”
- 2
Aspectul lucios pe care îl capătă hainele uzate.
„Coatele hainei căpătaseră lustru de atâta purtat.”
- 3
(Figurat, depreciativ) Strălucire de suprafață, spoială.
„Sub lustrul manierelor se ascundea un om grosolan.”
- 4
(Substantiv masculin) Perioadă de cinci ani.
„S-au scurs câțiva lustri de atunci.”
Sinonime
- luciu
- strălucire
- spoială
Antonime
- matitate
Cum se folosește
Pentru perioadă: plural lustri.
Expresii și locuțiuni
- sărăcie cu lustruSărăcie mare, ascunsă sub aparențe de bunăstare.
Forme flexionare
- articulat
- lustrul
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (lustre) și din italiană (lustro); pentru perioada de cinci ani, din latină (lustrum).