Înțelesuri
- 1
Obiect de tacâm cu căuș și coadă, cu care se mănâncă mâncărurile lichide.
„A pus lingurile lângă farfurii, că vine ciorba.”
- 2
Cantitatea care încape într-o lingură, folosită ca măsură la gătit.
„Rețeta cere două linguri de ulei și una de oțet.”
- 3
Nume dat unor unelte sau părți de unelte în formă de căuș.
„Turnătorul ia metalul topit cu lingura.”
- 4
(În compuse) Nume de ciuperci și de plante.
„Lingura-zânelor crește pe trunchiurile bătrâne.”
Sinonime
- polonic
- căuș
Expresii și locuțiuni
- A-i da cuiva cu linguraa-i explica ceva pe îndelete, mărunt de tot.
- A înghiți cu linguraa îndura ceva neplăcut fără să crâcnești.
- A-i lega cuiva lingurile de gâta-l lăsa nemâncat, fiindcă a venit târziu la masă.
- A-și mânca averea cu linguraa risipi tot ce are.
Etimologie
Moștenit din latină (lingula, diminutiv al lui lingua „limbă”).