limbă

Înțelesuri

1
Organ musculos și mișcător din gură, cu care se simte gustul, se mestecă hrana și se vorbește.
„S-a fript la limbă bând ceaiul prea fierbinte.”
2
Organul acesta luat de la un animal și gătit ca mâncare.
„A făcut limbă de vită cu măsline.”
3
Sistemul de cuvinte și de reguli prin care vorbește un popor.
„Limba română face parte din familia limbilor romanice.”
4
Felul de a vorbi al cuiva sau al unui scriitor.
„Limba lui Creangă e plină de vorbe din popor.”
5
Felul de a vorbi propriu unei bresle sau unui domeniu.
„Nu înțeleg limba avocaților.”
6
Bucată subțire și lungă de metal sau de alt material, care seamănă cu o limbă.
„Limba ceasului s-a oprit la unsprezece.”
7
Fâșie îngustă de pământ, de apă sau de foc.
„O limbă de pământ intra în lac.”
8
(Învechit) Popor, neam.
„Cronicarul scria despre limbile care au trecut pe aici.”
9
(Învechit) Prizonier luat ca să dea știri despre dușman.
„Cercetașii au adus o limbă din tabăra vrăjmașă.”

A avea limbă ascuțităa vorbi tăios, răutăcios.
A avea limbă lungăa nu putea ține un secret.
A-și înghiți limbaa) a mânca cu mare poftă; b) a se opri de la o vorbă nepotrivită.
A alerga cu limba scoasăa umbla din răsputeri după ceva.
A fi cu limba fagure de mierea vorbi frumos și prietenos.
A avea limbă de aura avea darul vorbirii alese.
A-i ieși limba de-un cota gâfâi de oboseală; a munci peste puteri.
Limbă de lemnvorbire încâlcită și golită de înțeles, plină de formule.

Moștenit din latină (lingua).