DEX Dicționar

karate

substantiv neutruun sens

Înțeles

  1. Sport de luptă venit din Japonia, în care te aperi și ataci fără arme, numai cu lovituri de mână și de picior, cu blocaje și eschive.

    „Fiul vecinilor face karate de la șase ani și are deja centura verde.”

Cum se folosește

Invariabil. DOOM 3 îl înregistrează ca „gen de luptă”, cuvânt japonez.

Etimologie

Din franceză (karaté), cuvânt japonez care înseamnă „mână goală”.

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera K