Înțelesuri
- 1
Faptul de a invoca; chemarea în ajutor a unei puteri, mai ales divine.
„Invocarea sfinților însoțește rugăciunea.”
- 2
Citarea unui argument în sprijinul unei afirmații.
„Invocarea acestei legi nu l-a ajutat.”
Sinonime
Cum se folosește
Plural: invocări.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- invocării
- plural
- invocări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la a invoca.