Înțeles
A apuca pe cineva sau ceva repede, cu putere și pe neașteptate; a înșfăca.
„Câinele a înhățat bucata de carne de pe masă și a fugit.”
Antonime
- a da drumul
Cum se folosește
Prezentul: eu înhaț, tu înhați, el înhață; conjunctiv: să înhațe.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- înhaț
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- înhați
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- înhață
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să înhaț
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să înhațe
- imperativ pers. a 2-a singular afirmativ
- înhață
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format din „în” și „haț”.