Înțelesuri
- 1
Lipsa de credință față de partener, mai ales înșelarea în căsnicie.
„Divorțul a fost cerut pentru infidelitate.”
- 2
Faptă prin care cineva își înșală partenerul.
„I-a iertat o infidelitate, dar nu și pe a doua.”
- 3
Lipsă de exactitate față de un original; abatere de la adevăr.
„Traducerea are multe infidelități față de text.”
Sinonime
- înșelare
- trădare
- necredință
Antonime
Cum se folosește
Pluralul e „infidelități”.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- infidelității
- plural
- infidelități
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza infidélité și latina infidelitas.