Înțeles
Faptă sau vorbă care dezonorează; ticăloșie, josnicie.
„A comis o infamie față de prietenul lui.”
Sinonime
- ticăloșie
- mârșăvie
Antonime
Cum se folosește
Plural: infamii.
Expresii și locuțiuni
- a pune pe cineva la stâlpul infamieia-l expune disprețului public.
Forme flexionare
- articulat
- infamia
- genitiv-dativ articulat
- infamiei
- plural
- infamii
- plural articulat
- infamiile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (infamie) și din latină (infamia).