Înțelesuri
- 1
Fenomen opus exploziei: pătrunderea rapidă a aerului într-un spațiu fără aer, când pereții acestuia cedează.
„Televizorul vechi a explodat printr-o implozie a tubului.”
- 2
(Fonetică) Prima fază a articulării unei consoane oclusive, în care organul fonator se închide complet.
„Implozia lui «p» se produce prin strângerea buzelor.”
Antonime
Cum se folosește
Plural: implozii.
Forme flexionare
- articulat
- implozia
- genitiv-dativ articulat
- imploziei
- plural
- implozii
- plural articulat
- imploziile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (implosion).