Înțelesuri
- 1
Starea celui care e gol, fără haine; (la plural) părțile dezgolite ale corpului.
„Copilul se rușina de goliciunea sa.”
- 2
Aspectul unui loc fără plante sau fără oameni; pustietate.
„Goliciunea câmpiei îl făcea să se simtă mic.”
- 3
(Fig.) Aspectul real și crud al unui lucru.
„Raportul a arătat goliciunea promisiunilor.”
Sinonime
Cum se folosește
Plural: goliciuni.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- goliciunii
- plural
- goliciuni
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la gol, cu sufixul -iciune.