Înțelesuri
- 1
Os rupt sau crăpat, în urma unei lovituri sau a unei căzături.
„Are o fractură la piciorul stâng și merge în cârje.”
- 2
Suprafața neregulată care rămâne la ruperea sau la spargerea unui obiect.
„Fractura pietrei arăta cristale strălucitoare.”
- 3
(În geologie) Crăpătură a scoarței pământului; falie.
„Cutremurul s-a produs pe o fractură veche a scoarței.”
Sinonime
- ruptură
- frântură
Expresii și locuțiuni
- Fractură deschisăfractură în care osul a străpuns pielea.
- A-și face o fracturăa-și rupe un os.
Etimologie
Din franceza fracture și din latinescul fractura.