Înțelesuri
- 1
Obligarea cuiva, printr-un act al statului, să părăsească o țară.
„Expulzarea străinului a fost ordonată de instanță.”
- 2
Împingerea sau scoaterea afară.
„Expulzarea aerului din plămâni se numește expirație.”
Sinonime
- alungare
- izgonire
Antonime
Cum se folosește
Plural: expulzări.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- expulzării
- plural
- expulzări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (expulser) și din latină (expulsare).