Înțeles
Călătorie făcută pe jos, mai ales pe munte sau în natură, pentru plăcere.
„Duminică am plecat într-o drumeție pe Valea Prahovei.”
Cum se folosește
Se desparte dru-me-ți-e; plural: drumeții.
Forme flexionare
- articulat
- drumeția
- genitiv-dativ articulat
- drumeției
- plural
- drumeții
- plural articulat
- drumețiile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la drumeț, cu sufixul -ie.