Înțelesuri
- 1
Ființă supranaturală venerată ca zeu sau ca Dumnezeu.
„Grecii antici închinau temple divinităților.”
- 2
Însușirea de a fi divin; natura lui Dumnezeu.
„Credincioșii cred în divinitatea lui Hristos.”
Cum se folosește
Genitiv-dativ articulat: divinității; plural: divinități.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- divinității
- plural
- divinități
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (divinité) și din latină (divinitas).