DEX Dicționar

dislocare

substantiv feminin3 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    Desprinderea unei bucăți dintr-un întreg mare, de exemplu a unor stânci sau a unor blocuri de pământ.

    „Ploile au provocat dislocarea unor stânci de pe versant.”

  2. 2

    Ieșirea unui os din încheietură; luxație.

    „Căzătura i-a provocat o dislocare a umărului.”

  3. 3

    Mutarea cuiva sau a ceva din locul obișnuit; strămutare.

    „Dislocarea trupelor spre graniță s-a făcut noaptea.”

Sinonime

Cum se folosește

Plural: dislocări.

Forme flexionare

genitiv-dativ articulat
dislocării
plural
dislocări

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

De la verbul „a disloca”.

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera D