Înțeles
Faptul de a ieși sau de a scoate pe cineva ori ceva din funcționarea normală; defectare, stricare.
„O dereglare a motorului a oprit mașina.”
Sinonime
- defecțiune
- stricare
Antonime
- reglare
Cum se folosește
Plural: dereglări.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- dereglării
- plural
- dereglări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la a deregla.