Înțelesuri
- 1
(Pronume nehotărât) Cuvânt pus în locul numelui unei persoane sau al unui lucru pe care nu vrem, nu putem sau nu e nevoie să-l numim.
„Îmi tot spune că a auzit de la cutare și de la cutare.”
- 2
(Ca adjectiv) Un oarecare, unul anume.
„Te sună și-ți zice să vii în cutare zi, la cutare oră.”
Cum se folosește
Genitiv-dativ: cutăruia (m.), cutăreia (f.); plural: cutare, genitiv-dativ cutărora.
Forme flexionare
- genitiv-dativ
- cutăruia
- feminin
- cutare
- genitiv-dativ
- cutăreia
- plural masculin și feminin
- cutare
- genitiv-dativ
- cutărora
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latină (eccu-talis).