Înțelesuri
- 1
Fâșie lungă de piele sau de alt material, cu care se leagă, se strânge sau se fixează ceva.
„Și-a strâns cureaua cu încă o gaură.”
- 2
Fâșia purtată în jurul mijlocului, la pantaloni; cingătoare.
„A uitat cureaua acasă și îi cădeau pantalonii.”
- 3
(tehnic) Banda continuă care duce mișcarea de la un ax la altul, într-o mașină.
„S-a rupt cureaua de distribuție și mașina a rămas în drum.”
Cum se folosește
Se pronunță cu-rea.
Expresii și locuțiuni
- A strânge cureauaa trăi cu mai puțin, a se lipsi de câte ceva.
- A-l ține cureauaa fi în stare de ceva, a avea putere sau curaj să duci un lucru la capăt.
Forme flexionare
- articulat
- cureaua
- genitiv-dativ articulat
- curelei
- plural
- curele
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latinescul corrigia.