Înțelesuri
- 1
Nepotrivire între două idei, vorbe sau fapte care nu pot fi adevărate amândouă.
„Declarațiile martorului erau pline de contradicții.”
- 2
Opoziție între două lucruri sau tendințe care se ciocnesc.
„Romanul arată contradicția dintre dorința de libertate și datorie.”
- 3
(Logică) Afirmarea și negarea aceluiași lucru în același timp.
„„Plouă și nu plouă” e o contradicție.”
Sinonime
- contrazicere
- nepotrivire
- incongruență
Antonime
Cum se folosește
Pluralul „contradicții”.
Expresii și locuțiuni
- Spirit de contradicțiepornirea de a-i contrazice mereu pe ceilalți.
- În contradicție cuîn dezacord, în opoziție cu.
Forme flexionare
- articulat
- contradicția
- genitiv-dativ articulat
- contradicției
- plural
- contradicții
- plural articulat
- contradicțiile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza contradiction și din latinescul contradictio.