Înțelesuri
- 1
Strângerea, încordarea unui mușchi.
„Am simțit o contracție dureroasă în gambă.”
- 2
(Mai ales la plural) Strângerile repetate ale uterului înainte de naștere.
„Când au început contracțiile, au plecat la spital.”
- 3
Micșorarea volumului unui corp, de pildă la răcire.
„Prin răcire, metalul suferă o ușoară contracție.”
Sinonime
- crispare
- încordare
- spasm
- comprimare
Antonime
- dilatare
- relaxare
- destindere
Cum se folosește
Se pronunță con-trac-ți-e. Pluralul e „contracții”.
Forme flexionare
- articulat
- contracția
- genitiv-dativ articulat
- contracției
- plural
- contracții
- plural articulat
- contracțiile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza contraction și din latinescul contractio.