Înțelesuri
- 1
Obiect de metal în formă de pară, cu o limbă înăuntru, care sună când e mișcat.
„Clopotele bisericii bat la ora șapte.”
- 2
Sunetul scos de acest obiect.
„Se auzea un clopot dinspre mănăstire.”
- 3
Capac de sticlă în formă de clopot, pus peste alimente sau peste obiecte.
„A pus tortul sub clopot, să nu se usuce.”
Sinonime
- talangă
- clopoțel
Expresii și locuțiuni
- A trage clopotelea da în vileag un secret; a face mare vâlvă în jurul unui lucru.
Etimologie
Din slavonul klopotŭ.