Înțelesuri
- 1
Haină lungă și largă, purtată în casă; halat.
„Bunica a ieșit în prag în capot și papuci.”
- 2
Învelitoare de pânză cu care se acoperă aparate sau instrumente pe puntea unei nave.
„Marinarii au tras capoatele peste busole înainte de furtună.”
- 3
(Învechit) Manta boierească sau militară.
„Boierul purta un capot lung, căptușit cu blană.”
Sinonime
Cum se folosește
Plural: capoate. Nu se confundă cu „capotă” (de la mașină).
Expresii și locuțiuni
- a face (pe cineva) capot(Învechit; la jocul de cărți) A nu-l lăsa pe adversar să facă nicio levată; prin extensie, a-l învinge cu totul.
Forme flexionare
- plural
- capoate
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (capot); cu sensul de manta veche, din turcă (kapot).