Înțelesuri
- 1
Clopot mic, care se ține în mână sau se agață de ceva.
„Învățătoarea a sunat clopoțelul de recreație.”
- 2
Clopot mic prins de gâtul unui animal.
„Oaia purta un clopoțel la gât.”
- 3
(La plural) Flori de pajiște cu petalele unite ca un clopot, albastre sau albe.
„Pe pajiște înfloriseră clopoței albaștri.”
Sinonime
- zurgălău
- sonerie
Expresii și locuțiuni
- Clopoțelul de la școalăsemnalul care anunță începutul sau sfârșitul orei.
- Clopoței de vântobiect decorativ care sună în bătaia vântului.
Etimologie
De la «clopot», cu sufixul -el.