Înțelesuri
- 1
Milă și bunăvoință față de cel aflat în nevoie.
„A împărțit pachetele din caritate, nu ca să se laude.”
- 2
Ajutorul dat celor săraci, mai ales strâns și împărțit organizat; binefacere.
„Concertul a strâns bani pentru caritate.”
Sinonime
- milostenie
- binefacere
- filantropie
- omenie
Antonime
- cruzime
- zgârcenie
Expresii și locuțiuni
- Soră de caritate(denumire mai veche) infirmieră care îngrijește bolnavii.
- Act de caritatefaptă făcută din milă, ca să ajute pe cineva la nevoie.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- carității
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (charité) și latină (caritas, -atis).