DEX Dicționar

bruiaj

substantiv neutruun sens

Înțeles

  1. Perturbarea voită a recepției semnalelor radio, prin emiterea unor semnale parazite pe aceeași frecvență.

    „Postul străin era acoperit de bruiaj.”

Cum se folosește

Se pronunță «bru-iaj»; plural: bruiaje.

Forme flexionare

plural
bruiaje

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

Din franceză (brouillage).

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera B