Înțeles
Perturbarea voită a recepției semnalelor radio, prin emiterea unor semnale parazite pe aceeași frecvență.
„Postul străin era acoperit de bruiaj.”
Sinonime
Cum se folosește
Se pronunță «bru-iaj»; plural: bruiaje.
Forme flexionare
- plural
- bruiaje
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (brouillage).