Înțelesuri
- 1
(La plural) Două benzi elastice sau din alt material, trecute peste umeri și prinse de pantaloni ca să-i țină sus.
„Bunicul purta pantaloni cu bretele.”
- 2
Fâșie de pânză sau de panglică cu care se susțin pe umeri unele haine.
„Rochia are bretele subțiri.”
Cum se folosește
Plural: bretele.
Forme flexionare
- articulat
- breteaua
- genitiv-dativ articulat
- bretelei
- plural
- bretele
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Refăcut din pluralul bretele (din franceză bretelles).