DEX Dicționar

briceag

substantiv neutruun sens

Înțeles

  1. Cuțit mic, pe care îl porți în buzunar, cu lame care se pliază în mâner.

    „Bunicul a tăiat salamul cu briceagul.”

Sinonime

  • cuțitaș

Cum se folosește

Plural: bricege.

Forme flexionare

plural
bricege

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

Din turcescul bıçak (cu influența lui „brici”).

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera B