Înțelesuri
- 1
Bucată de pânză prinsă de un băț, purtând culorile și semnele unei țări, ale unei armate sau ale unei organizații.
„Steagul flutura deasupra primăriei.”
- 2
(Figurat) Cauza sau ideea în numele căreia luptă un grup de oameni.
„Au pornit la drum sub steagul dreptății sociale.”
- 3
(În Evul Mediu, la români) Unitate militară mică, având drapelul ei.
„Fiecare boier venea la oaste cu steagul lui.”
Expresii și locuțiuni
- A ridica steagul alba se preda, a cere pace.
- A ține sus steagula lupta mai departe pentru o cauză, fără să cedezi.
Forme flexionare
- plural
- steaguri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din slavonul stěgŭ, ajuns la noi și prin rusă.