Înțelesuri
- 1
Care te pune în încurcătură sau te face să te simți prost.
„A urmat o tăcere stânjenitoare.”
- 2
Care împiedică, care încurcă mișcările sau activitatea.
„Gipsul era stânjenitor la scris.”
Cum se folosește
Femininul e „stânjenitoare”.
Forme flexionare
- masculin plural
- stânjenitori
- feminin singular și plural
- stânjenitoare
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format din „stânjeni” și sufixul -tor.