Înțelesuri
- 1
Amestec negru de bitum cu pietriș și nisip, întins pe drumuri și pe trotuare.
„Vara, asfaltul se înmoaie de căldură.”
- 2
Drum sau loc asfaltat; prin extindere, orașul.
„Copiii crescuți pe asfalt n-au văzut niciodată o vacă.”
- 3
Rocă naturală neagră, din care se scoate bitumul.
„Asfaltul natural se găsește în unele lacuri.”
Cum se folosește
Pluralul, „asfalturi”, e doar pentru sorturi.
Forme flexionare
- plural
- asfalturi
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza asphalte, la origine din greacă.