Înțelesuri
- 1
Faptul de a (se) aproviziona; procurarea de hrană, provizii sau materiale.
„Aprovizionarea magazinelor se face dimineața.”
- 2
Serviciu dintr-o întreprindere care se ocupă de procurarea materialelor.
„Lucrează la aprovizionare.”
Sinonime
- furnizare
- procurare
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- aprovizionării
- plural
- aprovizionări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la verbul «a aproviziona», din franceza approvisionner.