Înțelesuri
- 1
A mișca ușor buzele, luminându-ți fața, în semn de bucurie; a surâde.
„A zâmbit când l-a văzut la ușă.”
- 2
(Figurat, despre noroc, soartă) A-l ajuta pe cineva, a fi de partea lui.
„Norocul i-a zâmbit abia la a treia încercare.”
- 3
(Figurat, mai ales cu negație) A-i plăcea cuiva, a-l atrage.
„Ideea asta nu-i prea zâmbește.”
Sinonime
- a surâde
Antonime
Expresii și locuțiuni
- A zâmbi în colțul guriia zâmbi pe furiș, abia observat.
- A-i zâmbi norocula-i merge bine, pe neașteptate.
- A zâmbi amara zâmbi fără bucurie, cu părere de rău.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- zâmbesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- zâmbește
- imperfect pers. 1 singular
- zâmbeam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să zâmbesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să zâmbească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din slavă (zonbŭ „dinte”), apropiat de bulgarul zăbja se.