Înțeles
Plantă decorativă cu frunze dințate și păroase și cu flori mici, roșii, albe, purpurii sau liliachii, plăcut mirositoare.
„Bunica a sădit verbine în ghivecele de pe balcon.”
Sinonime
- vervenă
Cum se folosește
Genitiv-dativ: verbinei; plural: verbine.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- verbinei
- plural
- verbine
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latină (verbena).