Înțelesuri
- 1
Ceea ce a fost dat afară pe gură din stomac; vomă.
„Pe peronul gării era o vărsătură de la un călător bolnav.”
- 2
Faptul de a vărsa sau de a se vărsa.
„Vărsătura apelor primăvara inunda luncile.”
Sinonime
Cum se folosește
Plural: vărsături. G.-D.: vărsăturii.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- vărsăturii
- plural
- vărsături
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la vărsa, cu sufixul -ătură.